Strict Standards: Declaration of Submenu::create_submenu() should be compatible with manageMenu::create_submenu($id, $query) in /home/j00wo3/public_html/includes/Submenu.php on line 4
Pagina principală
 
Particpant la concursul WebTop

Teodor S. Sisianu "AMINTIRI DESPRE MARELE OM SI SAVANT SERGIU ION RADAUTANU"

     De la început recunosc emoţiile şi responsabilitatea pe care le am prezentând unele amintiri despre Marele Om şi Savant Sergiu Ion Rădăuţanu - primul în Moldova academician şi doctor habilitat în Fizica şi Tehnica Semiconductoarelor, primul Rector al Institutului Politehnic, primul fondator şi organizator al Şcolii Ştiinţifice în domeniul Fizicii şi Tehnologiei Semiconductorilor Compuşi în Academia de Ştiinţe a Moldovei şi Institutul Politehnic, Organizator al multor Laboratoare Ştiinţifice, Uzine şi Întreprinderi Industriale, Catedre şi Specialităţi noi, autor al peste 600 de publicaţii şi referate ştiinţifice, conducător al peste 100 de doctoranzi şi competitori, organizator al multor Conferinţe Ştiinţifice Internaţionale; recunoscut ca Omul cu înaltă demnitate naţională, ilustru manager în ştiinţă şi educaţie.
     Evident că este imposibil de a descrie toate aceste activităţi într-un articol sau caret. De aceia sunt convins că despre acest Om se vor scrie multe cărţi şi letopiseţe ca despre un adevărat erou naţional al Republicii Moldova şi al întregului neam românesc. Acest Om a trăit o viaţă foarte activă şi zbuciumată, cu excelente succese şi realizări, cu oameni minunaţi în jurul lui, dar nu a fost ocolit nici de păgâni, cum de obicei s-a întâmplat cu majoritatea persoanelor de excelenţă de pe Glob, cu atât mai pronunţat pe meleagurile noastre. Însă despre zilele negre din viaţa domnului academician, impuse de păgâni, se vor scrie lucrări aparte documentate şi cu amănunte. Aici mă voi referi numai la unele momente principale din activităţile noastre în comun.
     Eu am avut marea fericire să-l cunosc şi să colaborez cu acest Om din primul an 1964 al fondării Institutului Politehnic, prezent Universitatea Tehnică a Moldovei, până în ultimele zile de viaţă ale lui. Neam cunoscut pentru prima dată în toamna anului 1964 în Sankt-Petersburg (Leningrad), la Institutul de Semiconductori al Academiei de Ştiinţe a URSS, unde numai ce terminasem cu succes studiile de doctorand şi mă angajasem la lucru în acelaşi Institut. Întâlnirea noastră a avut loc în Laboratorul Proceselor de Difuzie, condusă de cunoscutul savant dr. hab. Profesor B. I. Boltacs, conducătorul meu ştiinţific. În acel moment mă aflam în Laboratorul de cercetări cu radiaţie de izotopi, îmbrăcat într-un costum special - ecran de radiaţie, din care pricină nu de odată am auzit sunetul telefonului fiind invitat la prima întâlnire cu Domnul Sergiu Rădăuţanu. În faţa mea a apărut un Om frumos, prezentabil, cu ochi blânzi şi un zâmbet fermecător. Momentan mi-am imaginat pe cei mai dragi şi scumpi ai mei părinţi, care tot cu aşa zâmbete mă întâlneau vre-o cinci ani în urmă, reveniţi din Siberia. Deci chiar de la prima vedere acest Om mi s-a întipărit în memorie ca un Om de excelenţă, ca o personalitate pe care poţi avea absoluta încredere. Aşa şi a fost pe parcursul întregii noastre activităţi comune (1965-1999).
     La prima întâlnire Domnul Sergiu Rădăuţanu mi-a spus, că a auzit despre Şişianu Teodor ca aspirant (doctorand) al IPAN-ului (Institut Poluprovodnicov Academii Nauc USSR) de la doctoranzii Dumnealui Dnul Molodean I. P. şi Dnul Gavriliţă E.I., care dese ori veneau în deplasare la Institutul Fizico-Tehnic A.F.Ioffe, unde efectuau cercetări ştiinţifice în Laboratorul marii personalităţi şi savant Doamna Nina Alexandrovna Goriunova, conducătoarea ştiinţifică a lui S. I. Rădăuţanu.
     La începutul discuţiei ne-a informat despre deschiderea în Moldova, Chişinău, a Institutului Politehnic, despre Planurile Mari ale Primului Rector, despre necesitatea acută în cadre calificate, specialişti şi savanţi, despre specialităţi noi şi industrii moderne necesare R. Moldova, despre perspective noi de dezvoltare, colaborări unionale şi internaţionale. Am fost foarte impresionat de ideile şi conţinutul celor expuse, de optimismul şi convingerea acestui Om în succesele mari de perspectivă ale Moldovei şi mai ales ale Institutului nou format. Mi-a făcut impresia că acest Om, ne cătând la vârsta relativ tânără de 38 de ani, este deja un Lider atât de iscusit şi înzestrat cu toate calităţile de a fi un conducător de cea mai înaltă categorie ceia ce s-a dovedit pe deplin pe parcursul vieţii sale.
     Apoi a confirmat că a venit special să mă invite la lucru în Institutul Politehnic ca specialist calificat în domeniul nou al Ştiinţei şi Tehnicii Semiconductorilor. Eu, în prezenţa profesorului B. I. Boltacs, am mulţumit pentru invitaţie şi am recunoscut că întrebarea nu este prea simplă din două motive: pe de o parte, eu împreună cu soţia mea Lidia Şişianu deja eram angajaţi la lucru, aveam înscrierea în Sankt - Petersburg şi locuinţă vremelnică, şi nu aveam nici o problemă referitoare la deportarea părinţilor mei în Siberia; pe de altă parte, nu cunoşteam situaţia din Moldova în ce priveşte ultima problemă. După a doua întâlnire, în baza Invitaţiei domnului Rector S.I. Rădăuţanu şi în baza Invitaţiei din partea Ministerului de Învăţământ al Republicii Moldova eu am fost angajat la lucru la catedra Electronica Industrială, condusă de eminentul pedagog şi organizator al studiilor universitare, prorectorul V.G. Târziu, Om de o înaltă cultură şi politeţe. Mărturisesc precum că în timp de un an de activitate familia mea a primit una din primele apartamente cu trei camere ale Institutului Politehnic, aşa cum mi s-a promis la primele discuţii. Cu aceiaşi atitudine frumoasă, onoare, respect şi responsabilitate Domnul Rector s-a comportat cu toţi colaboratorii Institutului Politehnic, unii fiind selectaţi din Instituţiile şi Întreprinderile din Moldova, alţii fiind invitaţi din diferite Centre Ştiinţifice ale URSS. Datorită acestor eforturi Institutul Politehnic într-un timp relativ scurt a fost asigurat cu minimumul necesar de cadre calificate pentru începutul cu succes al studiilor şi a pregătirii primelor promoţii de ingineri în Moldova.
     La etapa iniţială fiecare dintre noi, colaboratori ai Institutului, am primit porunci concrete, importante şi de o responsabilitate foarte înaltă. Eu, de exemplu, am început lucrul la catedră în iunie 1965 ca examinator de fizică la prima promoţie de abiturienţi pe specialitatea nouă “Fizica materialelor şi dispozitivelor semiconductoare”, devenind apoi conducător al primei grupe de studenţi pe această specialitate, iar mai târziu conferenţiar, profesor şi şef de catedră cu noua denumire “Microelectronica şi dispozitive semiconductoare”, care se păstrează şi în prezent. În primii doi ani, sub supravegherea rectorului S.I. Rădăuţanu şi a şefului de catedră, prorector, dr. conf. V. Târziu au fost elaborate primele programe şi cursurile noi pentru specialităţile respective, organizate Laboratoarele de studii şi elaborate îndrumările metodice şi materialele didactice respective (Electronica Industrială, Electronica, Dispozitive cu semiconductori, Bazele Microelectronicii etc. ).
     După începutul cu succes al procesului de studii universitare Domnul Rector imediat a iniţiat şi concentrat forţele creative ale colectivului universitar la rezolvarea altei probleme majore - organizarea Laboratoarelor Ştiinţifice şi pregătirea cadrelor ştiinţifice inginereşti în cadrul Institutului Politehnic şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. De exemplu, la catedra noastră în 1966 au fost organizate două Laboratoare Ştiinţifice: unul condus de Dr. V. Tîrziu şi altul condus de dr. T. Şişianu, unde predomina o conlucrare foarte prietenească şi creativă; iar în 1968, sub conducerea nemijlocită a Domnului Dr. hab. S. I. Rădăuţanu şi participarea activă a Domnului Dr. conf. I. Molodeanu, a fost organizat Laboratorul Industrial de Microelectronică odată cu fondarea multor altor Laboratorii la alte facultăţi. Pe de altă parte, chiar din primul an de activitate ştiinţifică, 1965, a fost organizată Prima Conferinţă Ştiinţifică şi Tehnică a Institutului Politehnic, la care au fost invitaţi savanţi şi specialişti nu numai din Moldova, dar şi din diferite Centre Ştiinţifice din URSS. Această Conferinţă Anuală a devenit tradiţională şi cu mare succes a stimulat activitatea ştiinţifică şi lucrul creativ al colaboratorilor şi studenţilor Institutului. Numărul de referate prezentate la această Conferinţă creştea anual după progresia geometrică. Deja la Conferinţa a II din 1966 numai Laboratorul nostru, fiind încă în curs de formare, a prezentat patru referate ştiinţifice la rând cu referatele invitate din Centrele Ştiinţifice din Moscova şi Leningrad. Chiar din primul an a început să funcţioneze departamentul ştiinţific al Institutului, doctorantura (aspirantura) şi secţia de colaborări internaţionale; au început să se fondeze şcolile ştiinţifice, care în scurt timp au devenit recunoscute nu numai în URSS, dar şi în multe Centre Ştiinţifice Internaţionale din Anglia, Germania, Franţa, România, Italia, Grecia etc. Peste 100 de tineri fericiţi conduşi şi consultaţi nemijlocit de domnul Academician S. Rădăuţanu au susţinut cu succes tezele de doctori în ştiinţe şi funcţionează în prezent în Academia de Ştiinţe şi în diferite Universităţi ale Moldovei şi peste hotarele ei. Sunt profund recunoscător şi mă bucur foarte mult că printre aceşti tineri fericiţi este şi ficiorul meu, dr. conferenţiar Sergiu Şişianu, care sub conducerea domnului academician a susţinut o teză foarte interesantă şi cu plăcere continue cercetările ştiinţifice pe aceiaşi tematică. Toţi regretăm cu mare tristeţe lipsa acestui mare conducător ştiinţific, consultant şi îndrumător foarte bun, talentat şi iscusit în toate.
     Ţin minte cât de mult s-a bucurat când a iscălit Primul Contract Ştiinţific din 1966, încheiat de mine cu Firma „Microprovod” pe Microelectrinică cu tema „Contacte planare pentru microfire”.
     Domnul academician S. I. Rădăuţanu primul în R. Moldova a iniţiat şi organizat primele colaborări unionale în cadrul URSS şi Internaţionale cu savanţii din Franţa, România, Germania, Anglia, Japonia, SUA etc. El a organizat primele stagiuni ştiinţifice peste hotar, primele studii de doctorand în Centrele Ştiinţifice din Leningrad, Moscova şi alte oraşe şi republici ale URSS, schimb de profesori şi studenţi. De exemplu, printre primii au fost Dr. conf. I. P. Molodean, care a efectuat cercetări ştiinţifice în Universitatea Kembrigi din Anglia (1970), Dr. conf. T. S. Şişianu, care a efectuat cercetări ştiinţifice în Universitatea Essex din Colchester, Anglia (1971), apoi urmaţi şi de alţi colegi. Pentru această stagiune ştiinţifică aduc mari mulţumiri şi recunoştinţă Domnului rector S. Rădăuţanu, care mi-a oferit tot sprijinul şi ajutorul necesar, şi domnului dr. I. Molodean, care m-a consultat şi îndrumat în baza experienţei proprii din vremea stagiunii sale. Astfel de stagii şi colaborări au avut mulţi colaboratori ai Institutului Politehnic. Numai în Centrele Ştiinţifice din Leningrad şi Moscova au fost delegaţi peste 100 de tineri specialişti din R. Moldova, care au făcut studiile de doctorand şi au susţinut tezele de candidat în ştiinţe şi doctor în ştiinţe în diferite domenii.
     Iar în ultimii ani de activitate a deschi forme noi de colaborări internaţionale în cadrul a diferitor proiecte – INTAS, Soros, Copernicus, et. Chiar şi ultima lui deplasare crucială spre Sanct-Peterburg a fost dedicată marelui scop de organizare în Republica Moldova a unui Centru Ştiinţific Internaţional în colaborare cu cel mai prestigios Institut Fizico-Tehnic A. F. Ioffe şi cu alte Instituţii din Lume. Ar fi de datoria noastră ca acest scop gigantic de o importanţă incontestabilă să fie realizat de urmaşii şi discipolii acestui Mare Savant.
     Domnul S. Radauţanu primul a pus problema de organizare şi dezvoltare în R. Moldova, paralel cu Industriile tradiţionale –Agricolă, Vinicultura, Industria uşoară etc. şi a Industriei neconvenţionale, cum ar fi Microelectronica şi alte ramuri tehnice, care consumă multă gândire, creativitate şi intelect, dar foarte puţină materie primă, metale şi energie electrică, de care Moldova nu posedă. Această idee a şi fost realizată prin participarea activă şi argumentarea la diferite instanţe, inclusiv la Ministerul Industriei Electronice al URSS, a necesităţii fondării şi organizării uzinei de Microelectronică în Republica Moldova, mai târziu numită “Mezon” şi a specialităţilor noi de pregătire a cadrelor inginereşti în acest domeniu. Mă bucur că am participat şi eu la discuţiile acestor probleme, inclusiv la şedinţa din incinta Institutului Politehnic cu participarea savanţilor şi specialiştilor experţi pe problema respectivă, printre care şi savanţii bine cunoscuţi de noi - profesorii Iacob Andreevici Fedotov şi Clavdia Vasilevna Şalimova. Mă mândresc că cu profesorul I. A. Fedotov colaborăm şi suntem prieteni şi în prezent. Merită atenţie faptul că primul inginer şef al uzinei “Mezon” a fost domnul V. Stroiu, un tânăr talentat şi foarte bun prieten al nostru şi adept devotat Institutului Politehnic. Uzina “Mezon” a funcţionat mulţi ani foarte fructuos cu un colectiv de aproximativ cinci mii de ingineri, tehnicieni şi muncitori, însă din motivele cunoscute ea a încetat să funcţioneze. Noi, cetăţeni ai R. Moldova, suntem datori ca în memoria iniţiatorului acestei idei să depunem toate eforturile pentru a fonda în Republica Moldova anume astfel de Industrii „scientifice”, care necesită creativitate umană sporită, dar cu mici consumuri de metale, materiale şi energie, aşa cum procedează multe Ţări mici, dar cu un potenţial economic sporit.
     Domnul S. Rădăuţanu a fost şi un orator iscusit cu o ţinută demnă de invidiat, cunoscător al mai multor limbi, ilustru reprezentant şi delegat al neamului nostru la multe conferinţe, simpozioane şi foruri din multe ţări ale Globului. Ţin bine minte multe cuvântări extraordinare ale lui la diferite foruri naţionale, unionale şi internaţionale, la care publicul reacţiona cu ovaţii plăcute, satisfacere şi laude în adresa lui. De exemplu, cuvântarea lui în calitate de oponent al tezei mele de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice, anul 1977, la Senatul Universităţii Tehnice din Sanct-Peterburg, a fost apreciată foarte înalt de toţi senatorii prezenţi, renumiţi savanţi în domeniul semiconductorilor, inclusiv şi de ceilalţi doi oponenţi ai mei - profesorul A. R. Regheli, directorul Institutului de Semiconductori al Academiei de Ştiinţe a URSS şi profesorul V. I. Fistuli, autor al numeroaselor cărţi ştiinţifice şi manuale; cuvântare a fost apreciată ca model ilustru de analiză ştiinţifică a unei lucrări creative. Pe mine m-a impresionat foarte mult şi plăcut m-a emoţionat cuvintele rostite la sfârşitul acestei cuvântări, pe care le reproduc în grafia latină: “Mi gordimsia tem cito soiscateli T, Şişianu formirovalsea cac ucionnii vi Leningradscoi Naucinoi Şcole Academica A. F. Ioffe, pod rucovodstvom ego ucenica Professora B.I. Boltacsa (aspirantura,1961-1965; docturantura, 1975-1977); poetomu etogo molodogo ucenogo mojem scitati “vnucom Ioffe” i dostoinim naucinim predstavitelem i prodoljatelem Leningradscoi Şcoli vi Moldove”. Aceste cuvinte calme şi amabile, chiar şi puţin exagerate, au fost primite foarte frumos şi acceptate de cei prezenţi ca un apel de prietenie dintre savanţii din Leningrad şi cei din Moldova. Astfel de cuvântări şi referate cu conţinut profund şi “glume inteligente” au fost rostite la multe întâlniri şi repertoare ale academicianului S.I. Rădăuţanu.
     A fost un promotor, adept şi susţinător al şcolilor ştiinţifice în Moldova. Fiind un strălucit lider şi manager în ştiinţe, dânsul susţinea şi ajuta fondarea şi organizarea şcolilor ştiinţifice în Moldova, care şi în prezent continue pregătirea cadrelor ştiinţifice de cea mai înaltă calificare, recunoscute în întreaga Lume. Iar în 1983 a fost în frunte primei grupe de savanţi fizicieni ai Republicii Moldova – Laureaţi ai Premiului de Stat în Ştiinţă şi Tehnică. Ca membrul al acestei echipe eu mă mândresc cu rezultatele obţinute şi mă bucur că şi în prezent colaborăm cu majoritatea dintre noi. Dar din marea nefericire şi regret trei persoane excelente nu mai sunt printre noi (S.Rădăuţanu, L.Panasiuc, Casian M.)
     În ce priveşte relaţiile personale şi familiare pot confirma că Domnul S. Rădăuţanu ne-a fost un Om de cea mai mare încredere, un Om foarte prietenos, care preţuia înalt nu numai manifestările oficiale, dar şi cele pur prieteneşti în cercul celor mai apropiaţi. Avea foarte mulţi prieteni adevăraţi. Spre fericirea mea mulţi dintre cei mai buni prieteni ai Domnului Sergiu Rădăuţanu ne - au devenit şi cei mai buni prieteni ai familiei mele. De exemplu, excelenţa sa Doamna Valentina Ion Halitova, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, mulţi ani prorector pe ştiinţă a Universităţii de Medicină N. Testimiţanu, prima Doamnă în Republica Moldova decorată cu Ordinul Republicii şi soţul ei, Omul de înaltă cultură şi inteligenţă, doctor habilitat în economie, profesor universitar, răposatul Roman Halitov. Cu aceşti Oameni de excelenţă şi cu mulţi alţi prieteni buni am petrecut multe sărbători şi excursii împreună. De fiecare dată dânsul ne impresiona cu ceva nou şi original, ori ceva ne obişnuit. De exemplu, la ziua mea de naştere, 22.05.1993, jubileul de 60ani, Domnul academician mi-a dăruit Jurnalul nou numai ce editat “ Moldova”, Nr.2, 1993. Toţi credeam că este o nouă glumă ne tradiţională şi am început a răsfoi acest jurnal nou şi foarte frumos editat. Însă deodată ne-am oprit la cea mai frumoasă pagină, unde era fotografia Marelui Savant S. Rădăuţanu şi articolul despre activitatea academicianului. Însă esenţa şi originalitatea cadoului ne-a surprins când am privit coperta acestui Jurnal: aceiaşi fotografie cu mâna dreaptă ridicată, iar pe palmă înscrise cuvintele de felicitare: “Multstimatului T. Şişianu cu cele mai frumoase urări de succes şi fericire. 22.05.1993, iscălitura S. Rădăuţanu”.
     Mă mândresc foarte mult cu acest Cadou unic şi îl păstrezi ca o amintire foarte scumpă şi sfântă despre Marele Om al neamului nostru academicianul S.I. Rădăuţanu. Acest Cadou îl păstrez şi acasă, dar mai mult la catedra “Microelectronica şi Dispozitive Semiconductoare”, organizată după iniţiativa şi conducerea Primului Rector Domnul S. Rădăuţanu şi ocrotită de el pe parcursul întregii vieţi. Astăzi, noi colaboratorii catedrei, a facultăţii şi a întregii universităţi, privind această fotografie minunată şi amintindu-ne de realizările promovate în viaţă, ne gândim - cum ar fi arătat Moldova noastră dacă astăzi în fruntea ei ar fi stat Excelenţele sale, Rectorul Institutului Politehnic răposatul S. I. Rădăuţanu şi prietenul lui bun, Rectorul Universităţii de Medicină răposatul Nicolae Testemiţanu, recunoscuţi ca eroi naţionali ai neamului nostru.