Strict Standards: Declaration of Submenu::create_submenu() should be compatible with manageMenu::create_submenu($id, $query) in /home/j00wo3/public_html/includes/Submenu.php on line 4
Pagina principală
 
Particpant la concursul WebTop

Mircea Snegur, primul Preşedinte al Republicii Moldova „UN ILUSTRU SAVANT ŞI UN MARE PATRIOT”

     ... Domnul preşedinte Mircea Snegur a dezvăluit cu multă căldură relaţiile pe care le-a avut cu academicianul Sergiu Rădăuţanu, om de o „rară omenie, cumsecădenie”, cum avea să se exprime Domnia sa. Din cele relatate de dl preşedinte Snegur se întrevede următoarea idee: oameni ca Rădăuţanu, Testemiţanu, Corobceanu au grăbit apropierea erei democratice, primul dintre cei enumeraţi a şi făcut câţiva paşi în viaţa modernă, primind cu sufletul deschis luminoasele valori democratice europene şi internaţionale, academicianul Sergiu Rădăuţanu a fost omul dedat cu trup şi suflet marilor procese de schimbări socio-economice şi politice...
     Când absolvisem facultatea, era pe cale apariţia unii instituţii inginereşti şi acest frumos şi neaoş nume românesc, Rădăuţanu, era deja rostit cu respect reprezentanţii generaţiei mele. În toamnă a şi fost inaugurat Institutul Politehnic, prima şi unica „fabrică” de ingineri de la noi. Pentru mine trezise un viu interes evenimentul, deoarece o parte din colegi şi profesori de la facultatea Mecanizare şi Electrificare se angajaseră cu serviciul aici. În mintea mea de tânăr specialist mă tot trezeam gândind la aceea care a fost necesitatea deschiderii unei atare instituţii, ajungând la concluzia că noua instituţie este strict necesară, ea vine să-şi spună cuvântul în iureşul timpului de atunci. Era strictă necesitate de ingineri în diferite domenii ale economii, deci, s-au deschis mai multe facultăţi interesante – mai toţi tinerii de seama mea, cred, simţeau o adevărată mândrie, văzând că şi Moldova poate să-şi crească, acasă, inginerii săi. Până aici am tot umblat cu „împrumutul” prin alte republici când simţeam stricta nevoie de atare specialişti.
     Domnul Sergiu Rădăuţanu a fondat o instituţie absolut inedită pentru acest meleag, de aici republica a început să pregătească specialişti în diverse ramuri ale economiei naţionale. Ingineri - economişti, tehnologi, ingineri – constructori, mai apoi programişti, etc. - oameni cu o diversitate de profiluri sunt lansaţi de Politehnica chişinăuneană. Era şi un semn al maturităţii cu adevărat a republicii.
     Când instituţia respectivă îşi cucerise de-a binelea dreptul la viaţă, mă aflam cu serviciul undeva în raion, aud că tânărul şi energicul rector Sergiu Rădăuţanu este înlăturat de la conducerea instituţiei. Vestea picase ca un trăsnet din senin; erau prea evidente succesele sale la acele începuturi şi nimeni nu pricepea ce se întâmplase. O păţise şi alţii, ne era cunoscută tactica strategia regimului în vederea promovării şi a suspectării cadrelor naţionale. Rădăuţanu a trecut prin acea râşniţă, imputându-se acel sperietor epitet de naţionalist. Avea mare autoritate, îşi luase cu adevărat avânt, ca la un moment să-i fie frânt zborul. Este o mare fericire pentru el, precum şi un mare câştig pentru republică – faptul acela dureros nu l-a derutat din drumul vieţii. S-a retras şi a prosperat cu adevărat în ştiinţă. Regimul acela strict s-a răfuit cu el, dar nu că era prea tare şi în pierdere, până la urmă, au rămas acei neisprăviţi demnitari, care l-au demis din funcţie.
     Aşa era, dacă vorbea mai bine ca alţii româneşte nu convenea. El făcuse liceul şi altfel nu putea vorbi, deci, s-a ales cu lovituri sub centură absolut pe nedrept. Ţin minte, eram pe atunci preşedinte de colhoz şi la o adunare de bilanţ de la sfârşitul anului mi-am pregătit textul cuvântării în română (moldovenească, cum îi ziceam atunci limbii noastre) şi după ce am rostit cuvântarea reprezentantul de la raion, de la comisia controlului de partid m-a avertizat oarecum delicat, dar apăsat, să nu mai procedez aşa...
     Răfuiala cu Rădăuţanu a avut la bază chestiunea naţională; cine ştie ce anume li s-a năzărit celor de sus. Apoi prea devenise popular, prea îşi afirmase stilul său de excelent organizator, prea periclita funcţiile - cheie din eşalonul de vârf al puterii. Chestiunea ceea cu hectarele bunelului le-a servit drept plafon la operaţiunea respectivă, l-au demis pentru că-şi iubea cu adevărat, sincer şi curat, istoria, neamul, limba, pământul.
     L-am cunoscut mai târziu ca valoros savant, pe când activa în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Se ocupa intens de ştiinţa atât fundamentală, cât şi aplicativă, în definitiv cu semiconductorii, ramură modernă şi de perspectivă. Eram în ipostaza de şef al secţiei Ştiinţe Agricole la Ministerul Agriculturii a RSSM, pe atunci apărând iniţiativa de integrare a agriculturii în ştiinţele aplicative. Avuse loc o şedinţă comună a Prezidiului Academiei cu noi cei de la ministerul de ramură. Ministrul de atunci Ivan Berejnoi a primit oferta parvenită de la Academie. Prima dată l-am cunoscut atunci personal pe acad. Sergiu Rădăuţanu, m-a impresionat ca personalitate şi savant. Avea un farmec anume persoana sa, avea harul de a te apropia, de a inspira deplină încredere şi simplitate. Părea că ne cunoaştem de demult, că respirăm aceleaşi idealuri. Despre posibilitatea coordonării între cele două instituţii, îi ţin minte vorbele: „ Noi cu dumneavoastră ne-am înţeles din primele contacte, pentru că pătrundem şi cunoaştem lucrurile – ele trebuie să se realizeze. De n-ar complica lucrurile şefii noştri, era vorba de preşedintele academiei Iachim Grosu şi ministrul Ivan Berejnoi”...
     Un alt aspect: cu riscul de a mă repeta, o să accentuez că l-am cunoscut pe academicianul Sergiu Rădăuţanu ca pe un bun patriot. A ţinut mult la cauza şi valorile noastre naţionale. Nu doar vorbea o limbă română impecabilă, ci făcea mult în a implementa acel minunat grai. În primul rând, în procesul de studii. Să nu ne facem că nu observăm: toţi discipolii Domniei sale, ajunşi profesori, academicieni etc. au deprins de la mentor acel comportament cultural, civilizat în limbă şi nu numai. Ei uşor au trecut predarea, ba chiar şi procesul investigaţiilor în limba română. Generaţia mea, absolvise facultatea în limba rusă, deci, ne-a venit foarte şi foarte greu la reorientarea, recomodarea lingvistică. Cu toate acestea, ţin să accentuez, nu l-a putut învinui nimeni că este xenofob. Era extrem de prudent, Testemiţanu la Medicină deja „arsese” cu chestiunile delicate ale limbii, aşa că...
     Încă o latură a personalităţii sale: a fost şi un politician în vogă. Şi în ipostaza dată a dovedit cu prisosinţă că este un om conciliator. Dumnealui şi-a adus un aport extrem de mare la naşterea şi punerea pe picioare a Partidului Renaşterii şi Concilierii din Moldova, al cărui preşedinte am fost pe tot parcursul existenţei acestei organizaţii. Domnia sa s-a aflat în fruntea grupului de iniţiativă la fondarea partidului, dovedind calităţi organizatorice excelente. A contribuit enorm l-a elaborarea Programului, mai ales a comportamentelor ştiinţific, economic, cultural, social. Parcă îi văd aievea, cum dumnealui, împreună cu Andrei Vartic discutam îndelung orice rând, cuvânt din acel document. Dar nu intuiam politica ca un scop în sine, nu, ne străduiam cu tot dinadinsul să lansăm o forţă politică care să construiască ţara. Sergiu Rădăuţanu era vicepreşedinte al partidului, dumnealui a deschis Congresul de inaugurare a partidului. Stema noii formaţiuni era Luceafărul şi dumnealui aşa şi deschisese forumul cu, citez din memorie:
      Cobori în jos, Luceafăr blând, Alunecă pe-o rază, Pătrunde-n viaţa-mi şi în gând, Şi calea-mi luminează...
     Discutam ore în şir despre investiţii, despre atragerea capitalului străin, despre bazele statale, necesitatea modificării constituţiei etc., etc. Avea capacităţi organizatorice, dar era şi teoretician, putea să-şi aducă partea sa de contribuţie în orice problemă de dimensiune statală. Foarte sociabil cu oamenii, avea harul de a-i convinge uşor cu adevărul său, adevărul nostru. Se bucura de o stimă enormă în rândul membrilor de partid.
     Modestia şi omenia sa erau preţuite la justă valoare: se bucura de o stimă enormă din partea tuturor celor care îl cunoşteau şi lucrau împreună cu el. Din funcţiile sale în partid nu aştepta nici un fel de dividende, nu insista nicicum să fie inclus în lista pentru alegerile parlamentare. Pentru dumnealui cauza era mai presus de toate.
     Aceste calităţi îl plasează pe academicianul Sergiu Rădăuţanu printre cele mai luminoase figuri în Panteonul republicii noastre. Domnia Sa a fost şi va rămâne în cohorta oamenilor iluştri ai acestui pământ!

     Pentru conformitate - Ion Stici, scriitor-publicist