Strict Standards: Declaration of Submenu::create_submenu() should be compatible with manageMenu::create_submenu($id, $query) in /home/j00wo3/public_html/includes/Submenu.php on line 4
Pagina principală
 
Particpant la concursul WebTop

Ion Tighineanu – membu-corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova, profesor, doctor habilitat, „VOM DUCE MAI DEPARTE ŞTAFETA MARELUI SAVANT”

     Academicianul Sergiu Rădăuţan este, fără îndoială, printre cei mai de vază savanţi moldoveni ai secolului trecut care au iniţiat şi dezvoltat în Moldova multe direcţii ştiinţifice, au pus bazele instruirii universitare în domeniile respective şi au avut o contribuţie hotărâtoare la lansarea dezvoltării industriei pe aceste meleaguri.
     L-am cunoscut pe regretatul academician în anul 1972, fiind student în anul 1 la Facultatea de Electrofizică a Institutului Politehnic din Chişinău, specialitatea „Dispozitive cu semiconductori”. În calitate de rector al Institutului Politehnic, academicianul Rădăuţan ne preda cursul „Introducere în specialitate”, în cadrul căruia studenţii erau familiarizaţi cu progresul tehnico-ştiinţific impulsionat de dezvoltarea excepţională a microelectronicii. Îmi amintesc foarte bine întâlnirea cu academicianul Alexandr Prohorov, laureat al Premiului Nobel, unul din inventatorii primului laser, întâlnire care a fost organizată de academicianul Rădăuţan. Ulterior, în calitate de student al Institutului de Fizică şi Inginerie din Moscova şi doctorand al Institutului de Fizică „Lebedev” al Academiei de Ştiinţe a URSS, îl vizitam pe Serghei Ivanovici, cum îl numeam atunci, la sanatoriul „Uzkoe” din regiunea Moscovei. Prin intermediul academicianului Rădăuţan am făcut cunoştinţă cu mulţi savanţi cu renume şi, la propunerea d-lui, după absolvirea facultăţii am continuat studiile în doctorantură în cadrul Laboratorului de Luminiscenţă al Institutului de Fizică „Lebedev” al Academiei de Ştiinţe a URSS sub conducerea profesorului Anatol Georgobiani.
     Academicianul Rădăuţan a fost un mare patriot al neamului, construind cu iscusinţă şcoala naţională de microelectronică. A promovat imaginea plaiului natal atât la scara URSS, cât şi în plan internaţional. Anume datorită eforturilor depuse de acad. Rădăuţan, în anii ‘80 ai secolului trecut, Chişinăul devenise unul dintre cele mai preferate oraşe-gazdă a conferinţelor unionale în domeniul microelectronicii şi a materialelor semiconductoare, iar în 1990 zeci de savanţi din Japonia, Coreea de Sud, Germania, Franţa, Italia, SUA şi alte ţări au vizitat Moldova pentru a participa la lucrările Conferinţei Internaţionale în domeniul Compuşilor Ternari şi Multicomponenţi. A fost un moment de triumf al academicianului Rădăuţan, o reflectare strălucită a prestaţiei sale de savant cu renume mondial.
     Activând mulţi ani în cadrul laboratorului „Compuşi semiconductori” condus de academicianul Rădăuţan, am vizitat împreună multe oraşe şi întreprinderi din fosta URSS, dar şi universităţi şi giganţi industriali din alte ţări. Aş evidenţia vizita în Coreea de Sud în august 1991, inclusiv la câteva centre de cercetare şi la corporaţia „Samsung” din Seoul, după care am avut multe discuţii referitor la rolul ştiinţei în dezvoltarea socio-economică a ţării respective. Am pregătit şi am trimis scrisori cu propuneri concrete la adresa conducerii de atunci a Republicii Moldova.
     Organizator excelent al ştiinţei, fondator al Institutului Politehnic din Chişinău, academicianul Rădăuţan întotdeauna a susţinut şi a promovat cu insistenţă tinerele talente în cercetarea ştiinţifică. După destrămarea fostei URSS, d-lui era în permanentă căutare de posibilităţi noi de colaborare cu instituţii din alte ţări. În anul 1992 a stabilit contacte de colaborare cu UNIDO, iar în 1996 a organizat cu mare succes primul simpozion ştiinţific NATO în Republica Moldova. Era un mare maestru al artei de promovare a legăturilor de colaborare în plan internaţional şi, în acest context, am avut fericita ocazie să învăţ multe elemente importante ale acestei arte de la academicianul Rădăuţan.
     Îmi amintesc ultima discuţie din februarie 1998, avută înaintea plecării mele în delegaţie în Germania. Situaţia ştiinţei autohtone devenea tot mai precară şi, în acest context, academicianul Rădăuţan a menţionat necesitatea atragerii surselor financiare din occident. Ulterior am depus multe eforturi pentru a crea o bază ştiinţifico-tehnologică modernă în domeniul materialelor electronice, care s-au soldat, în particular, cu crearea Centrului Naţional de Studiu şi Testare a Materialelor din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei (www.ncmst.utm.md). Păstrez în memorie cele mai calde amintiri despre academicianul Sergiu Rădăuţan, savant cu renume mondial şi personalitate de excepţie, şi mă mândresc că sunt printre acei discipoli care continuă să ducă mai departe ştafeta Marelui Savant.