Pagina principală
 
Particpant la concursul WebTop

Aurel MARINCIUC, „Şase noduri în papură într-un document istoric”

     Academicianul Sergiu Rădăuţanu ar fi împlinit 75 de ani. La 17 iunie academicianul Sergiu Rădăuţanu ar fi împlinit vârsta de 75 de ani. Moartea l-a răpit la 6 martie 1998, curmând viaţa acestui om energic, plin încă de planuri şi idei. S-a întâmplat aceasta în trenul care-l ducea la Sankt Petersburg, ca să participe la elaborarea unor lucrări ştiinţifice (cu participarea fizicienilor de la Academia noastră şi Universitatea Tehnică a Moldovei).
     Dar de fapt viaţa sa a fost scurtată de către invidioşii de la Comitetul Central care în anii 1970-73 s-au răfuit cu Politehnica, alungând din instituţie peste 40 de persoane (încă vreo 20 au plecat tăcut de frică). În cele din urmă l-au destituit şi pe rectorul Politehnicii - dl. Sergiu Rădăuţanu. Iar momentul destituirii a fost ales cu o măiestrie diabolică: în chiar ziua deschiderii unei şedinţe zonale a secţiei fizico-matematice a Academiei Unionale. Şedinţa a fost organizată de însuşi dl academician S. Rădăuţanu. Dar în loc să deschidă memorabila întrunire academică, dumnealui s-a pomenit convocat urgent la Şedinţa "faimosului" birou al CC.
     Şi "deştepţii" de acolo i-au pus sub nas decizia pe care astăzi a puteţi citi şi Dumneavoastră.
     Anexă istorică
     Extras din Procesul Verbal nr.54 a
     Şedinţei Biroului CC PCM din 2 octombrie 1973
     Despre tov. Rădăuţanu S.l.
     Tov. Rădăuţanu Serghei Iv. s-a născut în a. 1926, moldovean, membru al PKUS din a. 1962, studii superioare, doctor în ştiinţe tehnice, membru activ al Academiei de Ştiinţe a R.S.S. Moldoveneşti, din luna mai 1964 numit ca rector al institutului Politehnic din Chişinău, deputat în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti, candidat în membrii CC al Partidului Comunist din Moldova.
     În datele biografice indicate la intrarea în PKUS şi în dosarul personal a arătat, că s-a născut în familia unui învăţător, că după eliberare tatăl a lucrat în şcoala de zece ani nr. 1, mama - educatoare în grădiniţa de copii, că la începutul războiului tatăl s-a retras cu unităţile Armatei Sovietice şi a murit pe front în a. 1944, luptând pentru eliberarea Patriei.
     S-a stabilit, că la intrarea în partid Rădăuţanu S.l. a ascuns provenienţa socială. Tatăl său, Rădăuţanu Ivan Sergheevici, s-a născut în a. 1904 în satul Chişcăreni, jud.Bălţi în familia unui mare moşier, care stăpânea 900 desetine de pământ, pe care ulterior Ie-a moştenit şi au devenit proprietatea sa. Folosind în sat munca privată, Rădăuţanu I.S. trăia cu familia la Chişinău, unde era proprietar a două case pe stradela Fântânilor, nr.17. Din a. 1938 Rădăuţanu I.S. fiind profesor de limbă franceză în gimnaziu, era membru al partidului burghezo-naţionalist "Frontul Renaşterii Naţionale", purta uniformă, la adunări ţinea rapoarte de lecţii, în care chema la participarea activă în întărirea statului românesc şi a regatului. În a. 1941 a intrat în rândurile Armatei Roşii şi a decedat de la răni în a. 1944.
     S-a stabilit de asemenea, că în diferite timpuri un şir de rude a tov. Rădăuţanu S.l. au fost supuse represiilor pentru activitate antisovietică.
     Tov. Rădăuţanu S.I., aflând despre aceasta nu a comunicat organelor de partid şi nu a făcut completări respective în dosarul personal. Mai mult, el a angajat la Institutul Politehnic unele rude de ale sale.
     Din momentul creării Institutului Politehnic din Chişinău rectorul (Rădăuţanu S.l.) a comis erori serioase în selectarea şi promovarea cadrelor. În institut au fost angajate persoane dubioase din punct de vedere politic, cu concepţii naţionaliste, sioniste, cu alte cuvinte duşmănoase. Deseori au fost recomandate în aspirantură persoane care nu inspirau încredere politică, la angajarea în serviciu şi ţinea cont mai ales de factorul naţional, dar nu de calităţile profesionale şi politice ale candidaţilor.
     CC al Partidului Comunist al Moldovei a studiat de multiple ori întrebările lucrului didactici al Institutului Politehnic. În deciziile sale a cerut ca rectorul institutului să înlăture neajunsurile descoperite.
     Unii lectori au fost eliberaţi din funcţie conform cererilor depuse şi încă obţinând caracteristici pozitive; în institut continuă să aibă loc cazuri de manifestări naţionaliste şi alte compartimente duşmănoase.
     În ultimul timp tov. Rădăuţanu S.l. este indecis, stingherit, şovăitor, ca rezultat - pierde autoritatea în faţa profesorilor şi lectorilor, activului de partid şi cel sovietic.
     CC al Partidului Comunist din Moldova decide:
     1. Pentru că la intrarea în PKUS a ascuns provenienţa socială şi măsurile represive contra rudelor, lui Rădăuţanu S.I. să i se aplice mustrare aspră cu înscriere în fişa personală.
     2. Să se socoată inoportună aflarea de mai departe a lui Rădăuţanu S.I. în postul de rector al Institutului Politehnic şi de a-l elibera din acest post.
     Secretar CC al PK al Moldovei, I.Bodiul

     Post Scriptum
     Acest document a fost scris în octombrie 1973 (ca scrisoare închisă) în toate organizaţiile de partid din R.S.S. Moldovenească. El solicită nişte precizări şi explicaţii. Menţionăm că nu se spune nici un fel de "mulţumesc" pentru faptul că d-l S.Rădăuţanu a organizat într-un timp un institut de calitate, care devenise un centru ştiinţific şi cultural, că a condus cu succes parlamentul (scuzaţi - Sovietul Suprem) timp de 4 ani, că a condus societatea "Ştiinţa", că era un om harnic, principial, corect în relaţii etc. A mai organizat câteva laboratoare şi unităţi de producere (Uzina "Mezon") ş.a.. Aceşti catâri de la Comitetul Central i-au căutat numai noduri în papură şi le-au găsit. Tocmai şase!
     Primul nod - că a ascuns provenienţa socială. Rădăuţanu provenea din pătura cea mai intelectuală de pe vremea ceea - profesori de liceu şi se mândrea cu asta. Dar s-au legat deja de buneii săi, care fuseseră vestiţi gospodari. Dar nici nu se întreba niciodată cine sunt buneii. Dacă ar mai fi răscolit, ei, coteii partidului, iar fi găsit şi preoţi în familie.
     Al doilea nod - că a avut rude represaţi. Dar cine nu Ie-a avut? Când Rădăuţanu i-a povestit cele întâmplate rectorului Universităţii din Moscova acad. Rem V. Hohlov şi ministrului Unional de învăţământ superior, acad. Veaceslav P.Eliutin, apoi aceştia au exclamat: "păi, în acest caz noi am fi trebuit să alungăm toţi profesorii şi savanţii din Moscova (aveau cu toţii părinţi şi fraţi trecuţi prin puşcărie). Şi totuşi pe cine i-au avut în vedere? Fratele mamei (adică a Ninei Rădăuţanu) - Petru Cuniţchi a fost arestat în a.1945 şi condamnat la 5 ani închisoare "pentru naţionalism". Iar la 6 iulie 1949 soţia sa Tamara şi cele două fiice - Ecaterina (de13 ani) şi Nadejda (de 8 ani) au fost duse în Siberia (la Kemerovo). Apoi fratele cumnatului mamei lui Sergiu a înfundat şi el puşcăria (10 ani).
     Nodul trei - cum că d-l Rădăuţanu şi-a aranjat rudele în instituţia pe care o conducea. Da, la Politehnică lucra verişoara sa, Veronica Glivici, dar dânsa fusese transferată aici de la Institutul Agricol (de unde venise o facultate întreagă - cu tot cu profesori şi studenţi). Un alt caz - admiterea în aspirantură a lui Ion Rădăuţanu, fratele rectorului. Cunosc problema, căci eu eram şi şef al catedrei de mecanică teoretică şi decanul facultăţii respective. Anume eu l-am convins pe acest excelent inginer din domeniul aviaţiei să-şi facă aici doctoratul. Rectorul n-a avut nici un rol în această acţiune. Pur si simplu am încercat să atragem un inginer care deja se manifestase şi venise cu o temă ştiinţifică proprie. Da, Rădăuţanu a angajat în serviciu pe cei mai buni absolvenţi ai primelor promoţii de la Universitatea de Stat. Mai toţi au devenit lectori excelenţi, colaboratori apropiaţi ai rectorului.
     A patra obiecţie (că angaja personalul în serviciu după criterii etnice, manifestând naţionalism) este o pură invenţie. Către a.1973 din 79 posturi de conducere (1 rector, 4 prorectori, 7 decani, 9 prodecani, 8 şefi de departamente şi 20 şefi de catedră) numai 31 de posturi erau ocupate de moldoveni (din ei 8 - erau din stânga Nistrului). Moldovenii formau numai 39,2 procente din corpul didactico-auxiliar. Din 10.007 absolvenţi ai anilor 1964-73 moldovenii au fost numai 34 procente. Partidul consideră că şi asta este mult.
     A cincia pretenţie - pretinse erori serioase în selectarea şi promovarea cadrelor (numite "persoane dubioase"). Vom comenta într-un material special lista lungă (de peste 60 de persoane) a celor care au fost nevoiţi să plece de la Politehnică, sau au rămas fiind supuşi ani de zile intimidărilor şi umilinţelor. Cam 70 procente din ei au fost angajaţi de mine la cele 2 facultăţi pe care le-am condus (mecanica şi electrofizica). Absolut cu toţii erau cadre de valoare, de perspectivă.
     În sfârşit ultima pretenţie, anume că rectorul nu a măturat "cu mână forte" pe descendenţii represaţilor. Atitudinea rectorului a fost considerată în societate ca o mărturie de curaj şi de înaltă ţinută morală. După această "scrisoare închisă" au jubilat numai intriganţii. Spre supărarea "elitei" politice de atunci, autoritatea Politehnicii şi a rectorului numai a crescut.
     Documentul citat a fost compus în secţia de ideologie a Comitetului Central. Fostul secretar de ideologie - Dumitru S.Cornovan refuzase să se ocupe cu această murdărie şi a fost destituit. Nu cunoaştem dacă noul secretar de ideologie domn. Petru Lucinschi s-a ocupat cu plăcere sau cu scârbă de organizarea acestei porcării. Dar dumnealui tace, cu toate că cunoştea toate subtilităţile şi protagoniştii acestei afaceri murdare. La vremea sa însă implicarea în chestiune a servit în calitate de "act de bună purtare" în ascensiunea sa în ierarhia Partidului Comunist.